Sampania – un vin spumant cu istorie

Sampania, cel mai celebru sortiment de vin spumant, este denumita dupa regiunea in care este fermentata si imbuteliata: Champagne, Franta. Regiunea este situata in zona de nord est a Frantei, in apropiere de Paris, iar singurele productii care beneficiaza, legal, de denumirea de “sampanie” sunt imbuteliate la maxim 100 de mile de aceasta, conform legislatiei europene. In Franta, vinul spumant care se regaseste in celelalte regiuni exceptand zona Champagne, se numeste Cremant.

Sampania exista, insa, de mai bine de 500 de ani. Cea mai veche varianta este considerata Blanquette de Limoux, care a fost produsa in 1531 de catre calugarii din Abatia Saint Hilaire din Franta. Una dintre legende sustine ca aparitia sampaniei se datoreaza lui Dom Pierre Pérignon, calugar la abatia Hautvillers, in centrul regiunii Champagne. Din anul 1688 si pana la finalul vietii sale, in 1715, Don Pérignon a avut functia de viticultor si vinificator, desi era aproape orb. Se spune ca acesta ar fi depozitat in beciul manastirii vinul imbuteliat mai devreme decat in mod normal, care nu a avut timp sa fermenteze din cauza temperaturilor scazute. In momentul in care s-a incalzit, vinul din beci a inceput sa fermenteze cand se afla in sticla, iar pentru ca dioxidul de carbon nu s-a mai eliberat, a aparut vinul spumant. 

In afara de locatie, la recunoasterea vinului de Champagne au un rol important si strugurii din care este produs, datorita aromei distincte provenite prin cresterea vitei de vie in climatul mai racoros si solul calcaros si bogat in minerale, specifice regiunii Champagne. Un numar mic de soiuri de struguri este permis a fi utilizat, cele mai utilizate soiuri fiind Chardonnay, Pinot Noir si Pinot Meunier, iar in procent mai mic Pinot Blanc, Pinot Gris, Petit Meslier, Arbane. Acestia sunt folositi in diferite amestecuri de catre marile marci de sampanie pentru a oferi unicitate produsului dar si pentru a exista diferente intre producatori, fiecare marca avand combinatiile sale specifice de succes. 

Desi procentul variaza, majoritatea sampaniilor sunt un mix care utilizeaza aproximativ ⅔ vin rosu si ⅓ vin alb. Variatia survine in functie de structura, textura, aroma strugurilor.

Pentru ca vinul sa devina spumant este nevoie ca acesta sa treaca prin doua fermentari. Astfel, are loc o prima fermentare, pentru a obtine vinul clasic, si o a doua, prin care bautura retine dioxidul de carbon si se formeaza bulele. Pentru aceasta, vinul este supus unei presiuni foarte ridicate, care necesita depozitarea in sticle rezistente pentru a se putea indeplini fermentarea. A doua fermentare, procesul prin care este rezultata sampania, este denumita “Metoda Traditionala” sau “Metoda Champegnoise”. Aceasta metoda presupune ca amestecul de vin (denumit cuvée) este lasat la refermentat in sticla, timp in care zaharul continut se transforma in alcool si in dioxid de carbon. Pasul final este eliberarea din sticle a unei mici cantitati de lichid, pentru a indeparta reziduurile de drojdie. Se ingheata gaturile sticlelor prin rasturnare si scufundare la -20°C, intr-o solutie salina. Dopul de gheata iese apoi, prin aducerea sticlei in pozitie verticala. Cantitatea mica de vin ce se pierde odata cu dopul de gheata este inlocuita cu un “liqueur d’expedition“, un amestec de zahar din trestie si vin vechi. Este metoda cea mai indelungata – dureaza mai mult de 1 an – si cea mai costisitoare. 

Sampania poate fi clasificata ca fiind vintage – facuta exclusiv cu produsele unei singure recolte, in mod traditional, facandu-se doar in anii in care recolta este de o calitate deosebita, si non-vintage – creat dintr-un amestec de vinuri din ani diferiti, reprezentand 80%-90% din totalul sampaniei de pe piata, obiectivul producatorului fiind obtinerea unui vin cu caracter de recunoscut.