Preturi Mici la ANVELOPE ALL SEASON pe Vadrexim.ro !
Inflamația esofagului, adică tubul ce face legătura dintre stomac și faringe, poartă numele de esofagită. Printre simptomele acestei afecțiuni se numără arsurile gastrice, tulburări ale somnului sau dificultăți în consumul unor alimente. Esofagita poate apărea din cauza refluxului gastroesofagian, a alergiilor, infecțiilor sau a unor medicamente.
Dacă nu este tratată corespunzător, aceasta poate declanșa complicații, precum dificultăți la înghițire, din cauza îngustării esofagului sau deteriorarea mucoasei esofagului. Există mai multe tipuri de esofagită, iar în acest articol vei afla informații despre cinci dintre ele, precum și detalii legate de acestea.
Acest tip de esofagită poate afecta țesuturile esofagului, precum tubul muscular (cel prin care trec alimentele către stomac). Simptomele specifice includ dureri și dificultăți la înghițire și disconfort în zona pieptului. [1] Dacă resimți aceste simptome, se recomandă să mergi la medic pentru un control.
În cazul în care tratamentul nu este aplicat în timp util, esofagita peptică poate afecta pereții esofagului, făcând dificilă înghițirea lichidelor și a alimentelor. Lipsa tratamentului poate duce și la formarea de cicatrici pe esofag ori la îngustarea acestuia. [2]
Esofagita eozinofilică reprezintă o afecțiune alergică provocată de un număr crescut de eozinofile în esofag. Cu alte cuvinte, această esofagită apare din cauza unei reacții alergice a organismului. Consumarea de alimente devine dificilă din această cauză, în special pentru copii.
Aceasta poate fi declanșată de o varietate de produse, printre care laptele, ouăle, nucile, grâul sau fructele de mare, dar și de polen. Pentru a o trata, se recomandă urmarea unei diete de restricție antigenică. Tratamentul medicamentos este prescris doar dacă nu se poate urma dieta recomandată de cadrul medical. [3]
Această afecțiune este rară, dar se poate dezvolta în cazurile în care numărul de limfocite din căptușeala esofagului s-a mărit considerabil. Din această cauză, esofagul se inflamează și pot apărea leziuni ale acestuia. Consumul de lichide și alimente devine, ca rezultat, mai dificil.
Acest tip de esofagită se poate corela cu boala de reflux gastroesofagian sau esofagita eozinofilică. Tratamentul include medicamente de tip antihistaminice, urmărirea unei diete speciale, iar, in cazurile mai severe, se poate recomanda intervenția chirurgicală. [2]
Un alt tip de esofagită este cel provocat de medicamente. Aceasta apare din cauza unor medicamente ce, dacă se află în contact cu mucoasa esofagului pentru o perioadă prelungită de timp, pot duce la leziuni tisulare. Contactul descris include înghițirea unei pastile fără apă sau cu o cantitate redusă de lichid. [1]
Printre medicamentele ce pot induce acest tip de esofagita se numără cele care fac parte din categoria analgezicelor, antibioticelor, bifosfonații, dar și clorura de potasiu și chinidina. Tratamentul include schimbarea medicației, administrarea acesteia cu apă și statul în poziție așezată sau în picioare timp de jumătate de oră. [2]
Esofagita infecțioasă este, cel mai adesea, provocată de Candida albicans. Apare în cazurile în care ai deja un sistem imunitar slăbit, iei antibiotice sau steroizi sau suferi de anumite boli, precum cancerul, HIV/SIDA sau diabetul. Afecțiunea provoacă inflamarea esofagului și apariția cicatricilor pe acesta.
Pentru a trata infecția, medicul îți va prescrie medicamente antivirale, antifungice, antibiotice sau antiparazitice, în funcție de virusul, fungusul sau bacteria responsabile. Se poate opta pentru un tratament naturist cu ceai, în special cel verde, de mușețel, lemn dulce sau ulm. [3]
Medicul este cel care stabilește diagnosticul în urma examenului fizic și a unor investigații, precum:
Țesutul extras în cazul unei biopsii este trimis la un laborator de specialitate, unde se analizează numărul de celule albe din sânge, prezența infecțiilor virale, fungice sau bacteriene sau a unor celule anormale care sugerează modificări specifice cancerului. [1]
Esofagita poate fi împărțită în mai multe categorii, în funcție de cauza apariției. Acest lucru face ca tratamentul să varieze. Atât diagnosticul, cât și terapia sunt responsabilitatea medicului și nu este recomandat să încerci să te tratezi singur.
Surse: